static

 am făcut într-o zi implozie
 de la atâtea războaie ce s-au petrecut
 în mine, sunt un adevărat câmp de luptă.
 și-atunci am sărutat ploaia până la sânge,
 să-mi hrănesc soldații încă vii.
 
 tu mă privești frustrat de pe podea,
 dar în mine nu mai ticăie nimic, toate
 bombele-au explodat deja.iubitule,
 nici astăzi nu vom face dragoste la oră fixă.

potop

 casa mea-i oarbă, fără ferestre.
 mă feresc de ceva vreme de
 spectacolul bidimensional de-afară.
 un potop de instantanee ce se trântesc
 de asfalt, nicio suflare de om.
 plâng cu ipocrizie în fața unei oglinzi
 menite să-mi amintească de felul
 în care arătau oamenii înainte să-mi
 crească ochi și urechi.
 am aruncat ceasul de deasupra patului,
  de astăzi nu vreau să-mi mai aud inimă
 între două bătăi, ar speria Pământul,
 căci Dumnezeu renaște astăzi lumea.
 și lumea toată are privirea ațintită pe ferestre
 căci plouă cu instantanee.