Dormi cu inocența nebotezatului
Întins pe canapea, fără ochi, fără urechi.
Aștept să te trezești să-ți pregătesc cafeaua
Să ți-o așez pe inima mea,atât de plată încât
Ai putea să lingi sarea de pe ea.
Doamne,sunt atât de urâtă. ca o boală înaltă
Pe tocuri albastre. Îmi cade părul pe podea,
Arunc și gândurile lângă el,fir cu fir.
Ți le dau ție, am fost prea lacomă-n gândire.
Tu te bucuri absent că-mi dezbrac sufletul așa,
Nu-nțelegi de ce tocmai astăzi vreau să rămân
Goală, când toată lumea caută să se ascundă
Sub straturi de pături reci.
Încerci să-mi rostești numele,dar nu aud.
Nici nu mai văd.
Căci Dumnezeu m-ajută acum să renasc
Și m-a scăpat de blestemul simțurilor.
